Viața nu are un sens

      No Comments on Viața nu are un sens

tumblr_m6gwafskp61rnvzfwo1_500Viața nu are un sens.

Se pare că ultima lună din acest an și-a făcut simțită prezența.

Pentru unii este un moment bun pentru realizarea ultimelor obiective propuse pentru 2016, pentru alții este un moment bun pentru a culege roadele, iar pentru alții (guilty) este doar o altă lună/unitate de măsurat timpul.

Trebuie să recunosc că luna decembrie este o lună specială tocmai din pricina sărbătorilor. Este un moment frumos cu multe ritualuri, obiceiuri și tradiții plăcute.

Pentru mine, magia lui Decembrie dispare de la an la an. Și sunt sigur că nu sunt un caz izolat. Este trist că o dată cu înaintarea timpului uităm cum este să vezi totul prin ochii unor copii neatinși de societate.

Cum spunea Jean Jacques Rousseau: ” Omul este bun de la natură, dar societatea este aceea care îl corupe”.

Desigur, societatea suntem noi, în fond. Prin urmare, noi suntem cei responsabili de propria noastră corupție.

Deși îmi este drag citatul, nu sunt perfect de acord cu el. Omul de la natură este un animal, și suntem animale de drept, care nu este nici bun nici rău. În fond, facem ceea ce face oricare alt animal din altă specie: luptă să supraviețuiască. Problematica la noi este că avem o funcție superioară de cunoaștere de care suntem responsabili.

Nu pot să nu recunosc că această magie și așa plăpândă, este și mai distorsionată de faptul că s-a ales luna decembrie pentru următoarele alegeri politice.

De parcă societatea în sine nu a corupt destul de mult inocența individului, indiferent sub ce formă este ea organizată.

Ce-i drept chiar și Democrația are un mare defect, fapt sesizat de Socrate și Platon încă de la nașterea ei: riscă să uniformizeze prea mult iar la un moment dat statul să fie condus de persoane care nu sunt pregătite să o facă.

Acest lucru poate fi evitat dacă oamenii cunosc pe cine votează și au o pregătire politică în acest sens. Dar realitatea este că puțini sunt interesați în ea și mai toți au drept de vot.

Dar să nu stăm prea mult în sfera politică.

Despre ce vreau să scriu în acest articol? Pâi despre: sensul vieții, Absurditatea ei  și impunerea unor convingeri/doctrine personale ca și ”adevăr”.

Nu știu câți dintre voi ați citit cartea Străinul de Albert Camus. 

Personal m-am regăsit în pielea protagonistului tocmai pentru că totul pare, și este de cele mai multe ori, absurd, haotic.

Cei drept, la un moment dat am avut impresia că personajul lui Camus ar avea o tulburare de personalitate, dar în fapt nu este așa…cred. 🙂

Nu voi strica povestea pentru cei care nu ați citit-o. O recomand cu căldură însă trebuie să fiți deschiși la mesajul ei.

Una dintre temele centrale ale cărții este ideea că viața nu are un sens, scop, obiectiv de îndeplinit. Ne naștem fără un scop propriu. Existenței îi este tot una dacă suntem sau nu, însă noi avem puterea să ne definim timpul pe care îl avem așa cum dorim noi.

Altfel spus, viața este fără sens. Nu există un plan sau destin pentru tine decât cel pe care TU îl definești să fie.

La prima vedere acest mesaj pare înfricoșător și naște un oarecare disconfort. Dar dacă îi acorzi răgaz suficient pentru a fi integrat, poate fi o experiență liberatoare.

Mai repet o dată: viața ta nu are un scop impus de altcineva sau altceva, ci doar acela pe care tu îl definești.

Poate că unii dintre voi deja vreți să închideți fereastra cu această pagină, poate unii vor să continue. Este ok, atât timp cât tu ești fericit în acest moment al vieții tale.

Da, Camus a fost un ateu. Da, și eu sunt o specie de ateu/agnostic deși consider important să îți cultivi viața spirituală. Fiecare credem în ceva. Și aici apare problema.

În carte, protagonistul intră în contact cu mai multe persoane, fiecare dintre ei având o anumită viziunea asupra sensului vieții sale. Însă în carte, ceea ce frapează este ceea ce se întâmplă și în viața de zi cu zi a fiecăruia dintre noi: ceea ce noi credeam, trebuie să creadă și celălalt. Ceea ce noi vrem trebuie și celălalt. Ceea ce ne definește trebuie să îl definească și pe celălalt. Și de aici până ai spune ”celuilalt” inuman este decât un pas.

Camus nu încearcă să convingă prin această poveste că cineva greșește sau are dreptate, ci de faptul că fiecare dintre noi greșește și are dreptate tocmai pentru că nu există un șablon de tipul: ”Viața trebuie să fie astfel”.

Viața este nedefinită, și fiecare dintre noi o definim în felul nostru.

Deseori ne confruntăm cu situații solicitante. Și de cele mai multe ori nu acționăm cum am dori să o facem.  De ce? Pentru a nu fi ”judecați”, ca în carte, de către ceilalți care se supun anumitor reguli ”moralizatoare”.

Întrebarea firească este: cine a impus aceste reguli? O forță externă imperceptibilă sau o forță internă, mai umană?

Și aici ajungem la ideea lui Camus despre Absurd. Existența este absurdă dar noi o putem defini după bunul plac.

De multe ori mă amuză dar mă și întristează auzind pe cineva aruncând cu Democrația în sus și jos, stânga și dreapta, dar omite esența acesteia: libertatea fiecăruia de a fi cine este sau își dorește.

Recunosc, problematica este cu mult mai complexă. Familia este ca o societate în miniatură. Statul poate fi văzut ca o familie largită. Prin urmare, multe din ceea ce ne definește sau credem că ne definește începe în familia fiecăruia dintre noi.

De cele mai multe ori, în acest cadru ne formăm primele impresii despre sine iar acestui lucru i se acordă mult prea puțină atenție. Privim prea mult spre exterior decât spre interior.

Democrația adevărată începe în interiorul familiei.

Pe scurt, ceea ce vreau să transmit (convingeri care sunt și ele în fond subiective) este:

  1. Existența nu are un sens. Sunt de acord cu Camus. Dar fiecare dintre noi o putem defini așa cum dorim pentru noi înșine.
  2. Fiecare este unic tocmai pentru că își definește într-un fel anume viața. Trebuie să-i respectăm perspectiva.
  3. Perspectiva ta este a ta, nu o impune celuilalt.
  4. Viața ta poate fi determinată de factori externi dar alegerile pe care le faci sunt ale tale.
  5. Nu exită bine sau rău, acestea sunt concepte abstracte. Societatea însă pentru a progresa are nevoie de un anumit contract moral.
  6. Democrația nu este doar un instrument politic, ea este și o formă umană de organizare în cadrul familiei.

Vă încurajez să citiți Străinul de Albert Camus și de ce nu să avem într-o zi o discuție în acest sens.

quote-what-is-a-rebel-a-man-who-says-no-albert-camus-30720

 

Comments

comments

Leave a Reply