Raționalism vs Subiectivism

      2 Comments on Raționalism vs Subiectivism

O lume condusă de raționalism în detrimentul subiectivismului. O temă foarte controversată.

Am auzit de multe ori noțiunea că omul este o ființă rațională, capabilă de procese cognitive complexe, acesta fiind și un criteriu fundamental care face diferența dintre specia noastră și alta.

Sunt de acord cu procesele complexe dar am îndoieli cu privire la ce anume le animă.

Acum câteva săptămâni am avut o discuție scurtă dar interesantă cu Adrian pe Facebook. Conversația originală a fost mai lungă însă am transcris partea care face un rezumat la felul cum privesc eu conceptul de bine și rău. Pe scurt, ce va urma este în esență opinia mea despre conceptele bine-rău care deși raționalizate ca terminologie sunt în fond subiective:

Adrian: Binele și Răul sunt noțiuni subiective. Adevărul e mereu obiectiv. Ce zici?

Eu: Of Adi, cred că putem dezbate subiectul ore în șir. Da, sunt de acord că binele și răul sunt noțiuni subiective. De fapt ce este bine sau rău decât o formă prin care noi analizăm sau judecăm lucrurile. Nimeni nu ne-a spus că așa este lumea, noi am spus acest lucru.

Dacă ne uităm oriunde prin Univers, noi (ca specie) fiind în această lume de foarte puțin timp, aproximativ o secundă în comparație cu vârsta Universului (din câte am putut estima) și o oră de când există această planetă, putem spune că nu există bine sau rău, doar nașterea,transformarea și moartea materiei.

Oare să fie Universul bun sau rău? Mă îndoiesc. El este așa cum este. Întrebarea ar fi de ce noi oamenii tot timpul gândim dihotomic?

Revenind la bine și rău, să dau un exemplu despre care am discutat cu câtiva colegi la seminarul de “Problematica psihologică în oncologie”. Există o fată care a supraviețuit cancerului și după vindecare a mărturisit ca ea nu mai “vede” cancerul ca pe un lucru rău ci ca pe un lucru bun. Datorită lui a simțit cu adevarat că trăiește, a învațat ce să prețuiască și per total calitatea vieții ei s-a îmbunătățit. Deci pentru ea cancerul a fost un lucru bun, dureros dar bun.

Bine-rău….eu îi spun perspectivă. Adevărul este mereu obiectiv? Aș spune că prezintă o situație de fapt. Eu cred că la rădăcina oricărei realități percepute de noi ca obiective stă tot un subiectivism. Adevărul obiectiv este acel lucru pe care majoritatea l-au acceptat și au concluzionat ca așa trebuie să fie.

Normalitatea este de fapt concluzia unei mase de oameni. Oare oamenii sunt ființe obiective? Nici pe aproape. Adevărul tot noi îl definim. Dacă iei de exemplu o persoană care suferă de un anumit grad de delir, oare putem spune că nu are dreptate când are un episod psihotic? Ea crede în fond ce simte și vede, nu astfel facem și noi? Diferența este doar că ea se află în minoritate. Pe scurt noi suntem ființe subiective și afective. Tot ce am creat a fost din subiectivismul persoanei în cauză. Paradoxal, chiar și aceste conversații pe care le avem dacă stai bine și te gândești este un mod rațional de a explica ceva ce nu înțelegem. Deci prin natura lui este subiectiv.

 

Problematica conflictului rațiune – subiectivism are ramificații profunde. S-au realizat câteva studii pe această temă dar găsirea unui răspuns clar ar avea consecințe dezastruoase. (desigur depinde cum privești lucrurile)

Ce vreau să spun prin acest lucru este că dacă noi suntem cu adevărat ființe subiective iar raționalismul este doar de imagine atunci înseamnă că sistemul justițiar se bazează nu pe legi raționale ci pe “opinii legalizate”. Oare cine ar mai avea încredere în judecător, procuror etc? Poate rămâne el acel om vertical care nu este ghidat de partea emoțională?

Am citit la un moment dat despre un studiu care a arătat că într-o anumită perioadă la o judecătorie, toate fetele frumoase fizic condamnate la închisoare cu executare au primit mai puțin timp decât acele fete mai puțin atrăgătoare deși natura infracțiunii era aceeași.

Înțelegeți cât de periculos este să se dovedească și să se pună categoric parafa că motorul intern al minții este de fapt emoția?

Dar dacă suntem sinceri cu noi, putem realiza pe piele noastră că orice gând pe care-l avem la un moment dat, orice mod de a acționa la o situație dată este acompaniată de cel puțin o emoție.

Vrem, nu vrem, suntem ființe umane și prin natura noastră umanismul este subiectiv. 

Putem condamna sau lăuda cât dorim un infractor un angajat sau un miliardar. Pentru fiecare există o altă realitate, un alt mod de a percepe lumea, în fond, o altă realitate la fel de corectă ca a fiecăruia.

La final am să vă pun o întrebare. Vreau să vă gândiți la ea bine pentru că scoate în evidență conflictul rațiunea vs subiectivism. Mi-ar plăcea să îmi lăsați un comentariu cu privire la opțiunea voastră și să o discutăm mai departe dar cel mai important este să vă imaginați situația și să vedeți voi ce ați face.

Este o situație despre care ați mai auzit probabil sau ați trăit o experiență asemănătoare (poate nu chiar atât de extremă) dar pentru cei care nu vă urez travaliu plăcut:

Te plimbi pe un pod care traversează o șină de tren. La distanță vezi un tren care vine cu viteză. La un moment dat pe șină observi un număr de 5 oameni, adulți, care stau. Din motive necunoscute, ei nu observă trenul care se apropie și îi va lovi. Lângă tine ai o manetă care îți permite să schimbi direcția trenului pe șina numărul 2 unde se află un bebeluș. Inevitabil trenul va lovi pe cineva. Pe cine salvezi: cei 5 adulți sau bebelușul.

Comments

comments

2 thoughts on “Raționalism vs Subiectivism

  1. Adrian Stepan

    Super tare! Mă bucur că discuția noastră te-a pus pe gânduri și ai scris articolul. Eu cred că există totuși un adevăr universal, independent și absolut. E un set de legi care guvernează felul în care, dacă vrei, ”se permit” subiectivismele în lume. Eu văd tot universul fiind un glob imens în interiorul căruia există X componente, particule, forme de viață care se dezvoltă independent, interacționează, se transformă, se nasc, mor, renasc etc. Obiectivismul adevărului constă în legile care nu permit materiei să se comporte decât după un set de reguli bine definit, chiar dacă fiecare particulă de materie avansează diferit și în mare arată diferit. Ceva mai aproape de realitatea noastră, adevărul obiectiv îl percep ca setul de reguli care face ca specia noastră să se nască și să existe, de la reproducere la moarte sau autodistrugere. Astfel pot defini ca BINE tot ce nu luptă împotriva existenței și evoluției noastre și ca RĂU, ai prins ideea… Eu aș salva cei 5 adulți pentru că obiectiv și pragmatic, pierderea lui ar cauza o suferință cumulată mai mică decât pierderea a 5 adulți.

    Reply
    1. TelbiszSergiu Post author

      Super faină opinie. Așa este, putem defini ca obiectivism setul de reguli encodat în fiecare materie din Univers. Este o abordare foarte interesantă. Dacă nu mă înșel și Freud oarecum a spus același lucru despre rău, ca fiind ceva ce este împotriva existenței. Interesantă alegere. Îmi pare rău că nu răspund mai mulți la întrebare. Sunt curios dacă rezultatele se potrivesc cu cele date de alți cercetători care au mai făcut acest mic expriment. Merci!

      Reply

Leave a Reply