Opinii

      No Comments on Opinii

face-730800_1280Opinii și argumentare.

În ultima perioadă am fost tot mai des întrebat ce cred eu despre diferitele evenimente sociale, culturale și individuale care au loc zi de zi.

De la atentatele teroriste din Europa la paradele comunității LGBT, de la candidații pentru scaunul prezidențial SUA la politica internă a țării sau problema minoritățiilor, aceste întrebări tot vin.

Îmi plac aceste discuții. Le consider productive. Totuși, nu am putut să nu observ că multe din aceste întrebări sunt puse știind că eu tot timpul pun pe masă o părere mai avangardistă, diferită, iar acest lucru stârnește tipicile discuții de ”aproape ceartă” sau extremiste, atât de des folosite în societatea noastră.

Îmi plac discuțiile deschise. Îmi place argumentarea filosofică. Iubesc libertatea aceasta de exprimare. Și totuși constat că foarte multe persoane nu comunică argumentat ci vin direct cu o opinie personală care trebuie să se impună ca lege. Fără fond și fără formă.

CAZ I

Prezentator radio: Ce părere aveți dl X despre cum au acționat polițiștii cu doamna din București.

Dl X: Nu mă pricep eu la dotările poliției dar nu puteau să o verifice în baza de date și gata cu tot scandalul?

Prezentator radio: Dar dl X, nu ați văzut reportajul? Doamna a refuzat să se legitimeze, nu a spus nici cum o cheamă.

Dl X: Am văzut reportajul, am văzut…dar ce să zic. URÂT DOMNULE, URÂT din partea Poliției.”

Aceasta a fost argumentarea domnulul X despre cunoscutul caz din București. ”E urât!” Eu zic să cadă capete pentru că dl X a spus că a fost urât. S-a înțeles?

Problema nu este că sunt persoane care argumentează cu opinii personale, dar și fac justiție în baza acelor opinii.

CAZ II

Remus Cernea vs Becali.

Mi-a apărut pe Facebook postarea dl Cernea despre acea emisiune TV unde a intrat în direct și dl Becali. A nu se înțelege greșit, nu am nimic cu nici unul dintre ei, fie pro, fie contra.

Repet, argumentare dragilor, argumentare.

Când am ajuns la secțiunea unde a fost acuzat domnul Cernea de a fi Satana și a arde în flăcări am închis video-ul. Opinii peste opinii, nimic fondat pe rațiune, bun simț și dialog.

CAZ III

Un video în care o persoană de etnie minoritară a luat un portofel de pe stradă, aruncat intenționat de experimentator pentru a vedea corectitudinea cetățenilor. Aceasta desigur că l-a luat. Experimentul a fost repetat de mai multe ori unde apăreau români care au returnat de fiecare dată portofelul. Concluzie: t…..ii sunt hoți.

Hai pe bune?

  1. De unde știu că video-ul nu a fost editat să arate ce a vrut să arate cel care a organizat ”experimentul”?
  2. Românii sunt o specie diferită? Eu știu că indiferent de națiune sau etnie, toți suntem oameni, implicit aceeași specie, prin urmare suntem predispuși la aceleași emoții, gânduri, impulsuri etc. Da, depinde cultura (ca și concept social) dar oare românii sunt atât de diferiți? Am citit studii făcute asemănător cu acel experiment, dar bine structurate științific, și au relevat că și românul fură la fel bine acel protofel sau acei bani găsiți pe jos. Ba mai mult, un studiu în Anglia a arătat că dacă ești îmbrăcat sărăcăcios și cazi pe jos în plină stradă  cu greu cineva sare în ajutor. În schimb dacă ești îmbrăcat elegant, imediat apar ajutorul (și aici vorbim englezi și despre Londra).

CAZ IV

Parada comunității LGBT din Germania, dacă nu mă înșel.

”Unde e dreptul meu să nu văd așa ceva?” întreabă un prieten.

”Și unde e dreptul lor să fie ei ei?, Uită-te în altă direcție” răspund eu.

Ok, acesta este un subiect delicat dar nu este chiar atât de greu de înțeles. Personal, nu am nimic cu nimeni. Eu îmi doresc ca toți să se simtă împliniți în această unică viață pe care o avem. Pe mine nu mă stânjenează persoanele LGBT.

Dar altceva vreau să spun. Nu suport perversitatea din interiorul acelora care îi acuză. Cu riscul de a părea prea direct, dar omul este o ființă perversă sexual. Nu vreau să intru în detaliu, dar oare ce fantezii și până la ce limite v-ați întinde fiecare dintre voi când vine vorba despre experiența sexuală?

 

Pot să tot scriu pe exemple. Sunt multe, și sunt întrebat despre toate.

Așadar, din dorința de a răspunde universal la toate aceastea, vreau să transcriu două fragmente din două cărți, scrise de doi filosofi, care răspund la întrebări și pe care și eu le-am constatat din acești ani de studiat Psihologia:

”În ceea ce îl privește, orice om numește bun ceea ce îi place și îi provoacă desfătare, iar rău ceea ce îi displace, astfel încât oamenii, după cum diferă prin conformație, diferă și în ceea ce privește distincția comună dintre bine și rău, căci nu există ceva asemenea lui agathon haplos, adică ”binele în sine”” – Thomas Hobbes, Elementele dreptului

”Mai întâi de toate, numim acțiunile individuale bune sau rele indiferent de motivele lor, numai pe baza consecințelor lor utile sau dăunătoare. Curând însă, uităm originea acestor desemnări și credem că binele sau răul sunt inerente acțiunilor însele, indiferent de consecințele lor” Friedrich Nietzsche, Omenesc, prea omenesc.

Ceea ce vreau să transmit este că nici tu nici eu nu avem dreptate, și în același timp amândoi avem.

Omul este subiectiv prin natura sa. Fiecare dintre noi percepem, simțim, gândim și acționăm diferit. Nu există o grilă a ”normalității”.

Normalitatea este doar o serie de convenții la care au aderat cei mai mulți dintr-un grup dat.

Niciodată nu va fi pace. Niciodată nu vor dispărea neînțelegerile. Dar dacă continuăm să ne atacăm unul pe celălalt doar cu propria convingere, care este cât se poate de subiectivă în acest Univers, și o tratăm ca și o lege din fizică, atunci suntem cu siguranță condamnați.

 

Comments

comments

Leave a Reply