Oceanul tumultuos

      2 Comments on Oceanul tumultuos

Ultimele zile au fost pentru mine destul de dificile. Programul a fost supraîncărcat, au apărut probleme noi și desigur am învățat noi lecții de viață pentru viitor.

Totul este într-o continuă mișcare. Recent am auzit o foarte frumoasă comparație între viață și valul oceanic. Ideea mi s-a părut grozavă. Viața chiar este un ocean. Este fluidă, mereu schimbătoare, adâncă, influențată continuu de maree, curent, timp. Din când în când ești lovit de un mic val, alteori poate fi o perioadă foarte liniștită, dar și atunci simți în aer apropierea unui tsunami.

De câteva zile sunt debusolat. Pe de-o parte au fost zile bune cu rezultate satisfăcătoare. Pe de altă parte inevitabilul tsunami a venit iar acum, după lovitura sa trebuie să mă regrupez.

Pot spune că de 2-3 zile mă simt plutind în derivă. Oceanul meu pare dintr-o dată mai vast și necunoscut. Cu toții avem astfel de momente. Dar cum reușești să te reorientezi în navigația lui?

În prima zi după impact nu am știut exact ce trebuie să fac. Am început să ignor pasiunile și obiceiurile mele. Pur și simplu nu aveam energie. În principiu am dormit.

A mai trecut o zi.

La sfârșitul zilei numărul doi am simțit că ceva trebuie să fac, pierdeam prea mult teren și timp. Puterea se afla în interiorul meu dar trebuia cumva să mă reconectez la ea. Dar pe bune că eram istovit de voință. A mă lăsa în voia întâmplării chiar părea soluția cea mai plăcută.

A venit noaptea deasupra oceanului și atunci am văzut!

Noaptea este spectaculoasă pe apă. Dacă ai curaj și măcar un strop de putere, deschizi ochii și vezi cum toate stelele sunt vizibile, Calea Lactee, Luna, tot universul sub privirea ta.

Și atunci o idee a început să prindă viață. Fiecare clipă este prezent și trecut. Viitorul poate fi anticipat într-un mod imaginar dar de fapt este fără fond și formă. Acea clipă de prezent împreunat cu fiecare clipă din trecut stabilește o direcție. Fiecare clipă contează. Chiar eram dispus să stau blocat într-o frică de un viitor speculativ?

Ok, ușor de spus dar cum renunți la gând. Cum te reorientezi în navigație?

Desigur, folosind tehnica vechilor exploratori….cartografierea stelelor.

Ce simbolizează cerul înstelat dacă oceanul este viața ta?

Pasiunile, obiceiurile, relațiile tale.

Am simțit că nu mai sunt conectat cu mine, că sunt atât de tare lovit de tsunami încât nu am energie să fac ce îmi place. Dar aici este și soluția. Revenind la ce îți place te eliberezi de anxietatea speculativă și de starea de disperare.

Cumva am uitat una dintre lecțiile fundamentale ale cărții “Alchimistul” de Paulo Coelho.

Bogăția o găsești în locul de unde ai început călătoria. În acest caz, propriul meu interior. Am plecat prea departe în afară și am uitat să mă întorc.

A treia zi dimineața deja știam un lucru: pot să îmi pierd timpul gândindu-mă la următorul val sau aș putea să mă bucur din nou că văd stelele. Am ales varianta numărul doi. Am făcut un efort enorm să mă trezesc de dimineață chiar dacă somnul meu a fost haotic aceste zile și m-am logat în 5am Club pentru doza de motivație. Am urmărit un Ted și 3 video-uri de la Shots of Awe. Am restabilit vechi legături cu persoane dragi, am citit și mi-am propus clar la sfârșitul zilei să scriu ceva, orice, iar acesta este rezultatul.

Am ales să nu aștept un viitor fără formă și să mă bucur de un prezent metamorfozat cu fiecare clipă în trecut.

Pagubele provocate de tsunami încă sunt prezente. Probabil mai trebuie să treacă un șir de valuri până se uniformizează din nou apa dar până atunci fac ce îmi place.

Adevărul este că foarte ușor poți să îți pierzi scopul. Este foarte greu să accepți o realitate atât de fluidă. Trebuie continuu să te adaptezi iar acest lucru nu se poate realiza fără a te ancora în propriile tale stele. Ele vor fi acolo oricând, doar să deschizi ochii în timpul nopții.

Ajuns la finalul unui mic articol scris din dorința de a transmite puțin din mine, postez un video care m-a ajutat să mă reconectez la propria ființă. Fiecare suntem eroul poveștii noastre. Există una pentru fiecare emoție și sentiment. Dar indiferent de genul ei, fi tu protagonistul. Găsește o soluție pentru orice în ceea ce îți place. Și dacă în final totul este pierdut măcar ști că ai spus o poveste de neuitat.

 

 

Comments

comments

2 thoughts on “Oceanul tumultuos

  1. Alin Pera

    Foarte bună prezentarea , cred că foarte multe persoane se regăsesc în ceea ce ai scris și ai simțit. Se pare că articolul tău mi-a adus doza de motivație de care aveam nevoie. Mulțumesc și felicitări 🙂

    Reply
    1. TelbiszSergiu Post author

      Mulțumesc! și mă bucur să aud că te-a ajutat. Sunt în fond probleme de care ne lovim cu toții la un moment dat și cred că este important să transmitem experiența individuală pentru a învăța cu toții din ea. 🙂

      Reply

Leave a Reply