O întâmplare

      No Comments on O întâmplare

10363504_446319482186848_5143011553653900104_nAstăzi vreau să vă relatez o întâmplare.

Acum câteva săptămâni  mă aflam într-o primărie. Nu conteaza care este respectiva primărie și nu contează ce căutam eu acolo. Și cum așa ușor, ușor începe nebunia cu alegerile locale, desigur, într-un spirit democratic și responsabil, au fost chemate toate persoanele din satele vecine pentru a le verifica existența sau inexistența cărților de identitate.

Cu toții avem dreptul și responsabilitatea civică de a merge la vot, nu?

Dar nu vreau să credeți că fac politică, nici pe departe. Cel puțin, nu în acest articol.

Și mă aflam acolo, prin zonă, iar la un moment dat apare un băiat de aproximativ 20-22 ani. Ca să înțelegeți mai bine despre ce vorbesc, băiatul era sărăcăcios îmbrăcat, cu puțină carte, genul de tânăr care este predispus la violență și probleme.

Îi expirase cartea de identitate și a întrebat, politicos și vădit anxios, ce trebuie să facă pentru reînnoirea acesteia.

La această întrebare, o persoană de la primărie i-a răspuns. Dialogul a descurs aproximativ astfel:

”Ai pe acea listă tot ce îți trebuie dar vezi!! să vină și proprietarul casei că poate nu te mai primește, poate vrea să se scape de tine.”

”Am înțeles…”

”Știi, poate nu te mai vrea pe la el, să vină și el să vedem dacă te mai vrea pe acolo!”

”Am înțeles, mulțumesc…”

Vă imaginați că nu am putut sta indiferent la acest scurt și foarte crud dialog, și m-am adresat respectivului lucrător care mă cunoștea.

”Vreau să te întreb ceva, dacă cineva ți-ar spune exact ce i-ai spus acelui băiat, că cineva poate vrea să se scape de tine, iar acel cineva este cel care îți oferă un acoperiș, cum te-ai simți?”

”Pâi…probabil ca un gunoi care trebuie aruncat.”

”Și dacă mai mulți vorbesc așa cu tine, cum ai începe să te percepi, ca ființă umană.”

”Probabil ca și cum sunt un gunoi.”

”Și dacă ajungi să te vezi ca un gunoi, cum ai începe să te comporți în societate?”

”Probabil ca un gunoi.”

”Și atunci de ce încurajezi atitudinile și comportamentele antisociale?”

La acest dialog au mai asistat două persoane…una m-a acuzat de filosofii, alta a tăcut, cea cu care am vorbit a rămas pe gânduri cu un zâmbet pe buze.

Câte oare evenimente de acest gen au loc în fiecare zi?

Câte persoane aruncă cu jigniri și etichetări negative doar din plăcere sau ignoranță ca mai apoi să ne trezim că încurajăm o societate bazată pe valori și fapte negative?

Susțin în continuare că schimbarea generală poate avea loc decât cu schimbarea individuală. Dacă fiecare ar fi mai responsabil cu ceea ce simte, gândește, spune și face, am putea încet clădi nu o societate ideală, că nu există așa ceva cât timp oamenii sunt meșterii ei, dar una mai bună decât cea din prezent.

Nu trebuie să picăm în extreme, nu trebuie să devenim ubermensch-ul lui Nietzsche dar nici depravatul lui Marquis de Sade.

Suntem oameni, cu ale noaste părți frumoase și urâte iar cât timp avem acest dar de a ne înțelege și analiza gândurile și emoțiile, suntem direct responsabili de ceea ce afișăm în exterior.

Comments

comments

Leave a Reply