Efemeritate – Freud S.

      No Comments on Efemeritate – Freud S.

Efemeritate -“Era imposibil de înțeles, am declarat, că gândul la efemeritatea frumuseții trebuie să ne împiedice să ne bucurăm de ea. În ceea ce privește frumusețea naturii, de fiecare dată când este distrusă de iarnă, se întoarce anul următor, așa că, raportată la viețile noastre, putem s-o considerăm eternă.

Frumusețea formelor și a feței umane se evaporă pentru totdeauna în cursul vieții noastre, dar efemeritatea lor nu face decât să le confere un farmec nou. O floare care înflorește pentru o singură noapte nu ni se pare, din această cauză, mai puțin frumoasă. Nu pot să înțeleg nici motivul pentru care frumusețea și perfecțiunea unei opere de artă sau a unei realizări intelectuale ar trebui să-și piardă valoarea din cauza limitării în timp.

S-ar putea ca într-adevăr să vină ziua în care tablourile și statuile pe care le admirăm se vor prăbuși în țărână, sau s-ar putea ca nouă să ne urmeze o altă rasă de oameni care nu vor mai înțelege operele poeților și gânditorilor noștrii, sau ar putea să urmeze o eră geologică în urma căreia să dispară toată viața animată de pe pământ; dar, de vreme ce valoarea acestor frumuseți și a perfecțiunii este determinată exclusiv de importanța lor pentru viața noastră emoțională, nici nu e necesar ca ele să ne supraviețuiască și atunci sunt independente de veșnicie.”

( “Privind soarele în față”: Yalom, I. ; apud ” On transience”: Freud, S., 1915)

 

Comments

comments

Leave a Reply