Cele trei porți ale comunicării

Cele trei porți ale comunicării.

De-a lungul timpului m-am confruntat adeseori cu situații în care am spus lucruri pe care ulterior le-am regretat. Mai mult, ulterior am realizat că ceea ce am spus nu doar că nu avea nici o importanță reală, dar a cauzat și un nivel mic/moderat/puternic de disconfort atât mie cât și celuilalt.

Cele mai frecvente scenarii sunt cele în care:

  1. Ajungem să vorbim cu cineva despre altcineva fără ca persoana în cauză să fie prezentă (ex: bârfa);
  2. Ne dăm cu părerea față de viața celuilalt;
  3. Ne oferim explicit ca exemple de urmat;
  4. Oferim gratuit „expertiza” noastră în diferite probleme sociale, familiale, relaționale, profesionale etc.

Sunt sigur că până în acest moment v-ați dat seama la ce mă refer.

Desigur aceste dialoguri ne îndeplinesc diferite nevoi: de afirmare, de auto-apreciere, de apartenență, de „a avea o voce” etc. Problema este că într-un dialog sunt minim doi actori sociali. Prin urmare, nu întotdeauna ceea ce avem noi de spus are legătură cu ceea ce dorim să construim împreună ci ceea ce are nevoie propriul nostru ego de comunicat celuilalt, într-o formă sau alta.

S-au efectuat multe studii asupra felului cum comunicăm și ce anume comunicăm. De cele mai multe ori avem tendința să spunem un lucru la nivel social (ex: Trebuie să vedem cum ne organizăm pentru acea activitate de mâine) dar să transmitem intenționat sau inconștient și un mesaj la nivel psihologic, care nu este spus explicit (ex: Adică tu asculți și faci cum spun eu).

Această stare de fapt ne invită la ceea ce psihologii numesc jocuri psihologice, care inevitabil va crea o stare neplăcută pentru toți cei angajați.

Cum am spus mai sus, și eu am picat frecvent în aceste capcane, și uneori încă o mai fac. E uman să fie așa. Însă ceea ce vreau să vă ofer prin acest articol este un „instrument”, să zicem, de a vă putea analiza gândul care urmează să fie verbalizat.

Această metodă de a comunica într-un mod mai eficient și ok am descoperit-o în budism și poate fi găsită sub diferite titulaturi. Personal îmi place să le numesc „cele trei porți ale comunicării”.

Acestea sunt următoarele:

Poarta I : Este adevărat?

Este adevărat ceea ce vrei să transmiți celuilalt? În alte cuvinte, mesajul tău provine dintr-o trăire interioară autentică? bazată pe fapte reale, pe care le-ai exprimentat? este pentru a îndeplini un scop real, sincer? este bazat pe ceea ce „crezi” tu că e real sau pe ceea ce ști că este real?

Desigur, este foarte dificil când vorbim despre un concept ca „adevărat”. În fond este un ideal subiectiv, iar fiecare dintre noi are propriile adevăruri. Totuși, în acest caz, vorbim despre a fi sincer cu tine și celălalt. Despre a recunoaște când deviem de la ceea ce știm că am trăit, gândit, văzut etc. Cât timp ești sincer cu tine, vei fi sincer și cu celălalt.

De exemplu, un dialogul care are caracter de bârfă nu poate trece de prima poartă. Dacă este totuși spus atunci fără îndoială va avea o repercursiune nu tocmai plăcută la un moment dat.

Poarta II: Este bun? (sinonim: spus cu un scop pozitiv, de susținere, de „ a face bine”).

Ceea ce spui are ca scop o manipulare sau un suport? Este pentru a pune o amprentă pozitivă celuilalt sau pentru ai crea distres și disconfort? Practic, care este motivul pentru care verbalizezi acel gând? Pentru un plus sau un minus în relație cu tine și celălalt/ceilalți?

Poarta III: Este necesar?

Aceasta este ultima și cea mai importantă întrebare; este necesar să spui acel lucru, în acel fel, în acel moment, cu acea persoană.

Personal, aici cred că este cheia unei comunicări lipsite de jocuri sau manipulări. Uneori anumite trăiri pot fi greu de verbalizat (ex: să îi spui cuiva apropiat cum te face să te simți) dar dacă este adevărat/real pentru tine, este spus cu scopul de a face un bine relației cu el/ea și este necesar pentru a crește împreună, atunci da, acel lucru trebuie spus.

De cele mai multe ori uităm că nu orice spunem este de folos celuilalt sau chiar propriei persoane. Vorbitul doar de dragul de a spune ceva nu este un mod de relaționare sănătos, fie că vorbim despre relația cu acea persoană sau despre relația cu ceilalți.

Prin urmare, vă încurajez să fiți mai conștienți și prezenți în dialogurile de zi cu zi și pe cât posibil să vă întrebați dacă ceea ce doriți să transmiteți este adevărat, bun și necesar.

Sper că am îndeplinit toate cele trei criterii. 🙂

V-am pupat.

Comments

comments

Leave a Reply