Capitolul I: Terapia prin Dans și Mișcare

      No Comments on Capitolul I: Terapia prin Dans și Mișcare

Capitolul I: Terapia prin Dans și Mișcare

12-13 Noiembrie 2016.

Weekend-ul care urma în acea săptămână de noiembrie se anunța ca fiind diferit. În urmă cu doar câteva zile mă înscrisesem la un workshop de Terapie prin dans și mișcare.

De ce? Nici acum nu îmi este clar. Deja aveam în spate 4 ani de studii în Psihologie, doi ani și câteva luni de formare în psihoterapie și un număr de zeci de cărți citite. Eram probabil suficient de încrezător și curios să încerc o abordare diferită dar aveam să aflu că am ignorat un aspect foarte important.

Și totuși, ce a fost în capul meu nu știu. Eu, Sergiu cel rațional care vedea totul într-o culoare cognitivă, care se preocupa constant cu analiza mediului înconjurător precum și înțelegerea mecanismelor psihicului, a luat hotărârea să parcurgă un modul care avea ca țintă o lume pe cât de accesibilă pe atât de obscură în viața fiecăruia dintre noi: lumea emoțiilor și afectelor.

În plus, dansul pe atunci nu era pentru mine o activitate atât de frecventă.

Habar nu aveam la ce să mă aștept. Habar nu aveam de teoria din spatele terapiei. Pe scurt eram Tabula Rasa. Pășeam în necunoscut, și da, eram anxios dar încrezător în propriile puteri.

După rezolvarea unui mic incident în noaptea de dinaintea modulului, care aproape că m-a adus în pragul de a renunța, a venit și dimineața de 12 noiembrie, o zi destul de friguroasă dar frumoasă de sâmbătă.

Ca un adevărat pionier în Psihologiei, m-am regăsit ca fiind singurul băiat înscris la această activitate. Nu că m-a deranjat să fiu înconjurat de atâtea fete și doamne, dar totuși…măi băieților și bărbaților, nu cumva să ne/vă muște latura emoțională!

Bun. După ce am făcut cunoștință, Irina Tepuru, terapeutul și coordonatorul activității ne-a pus la treabă. Primul exercițiu pentru mine a fost de neînțeles. Muzică pe fundal iar cerința a fost să ne mișcăm cum dorim și simțim. Nimic mai mult, nimic mai puțin.

Simplu și paradoxal, complicat. Cum adică să te miști fără un scop bine definit? Să te miști cum simți tu că dorești în acel moment, și nu neapărat pe muzica din fundal? What??

Au urmat, desigur, și exerciții mai specifice. La finalul fiecărei activități urma o ședință de debriefing în care fiecare povesteam ce am trăit, simțit, gândit.

Ziua de sâmbătă a trecut într-un mod foarte difuz și confuz pentru mine. La sfârșit nu am știut exact ce trebuia să fi simțit sau să fi trăit/învățat.

Duminică, 13 noiembrie 2016.

Dormind cam puțin, am revenit la workshop ușor obosit, bine dispus și totodată confuz. Recunosc, undeva în interior mă gândeam că mai bine se termină odată acest modul de terapie.

Au urmat discuții și alte exerciții folosind mișcarea propriului corp prin dans sau alte activități specifice.

Și acum urmează partea cea mai confuză dintre toate…..am început să mă simt bine, să mă simt emoțional. Ceva a început să fie diferit dar nu știu nici acum clar să spun în cuvinte ce anume și din ce cauză.

Exercițiul care m-a ”îngenuncheat”:

Alege o persoană din grup, în care simți că ai încredere, iar pe rând unul va lua rolul de lut iar celălalt de sculptor. Persoana lut lasă complet controlul propriului corp sculptorului, care, timp de 5-10 minute, poate să îl modeleze în diferite poziții, evocând, sau nu, diferite stări interioare.

De la început am știut care este persoana potrivită și m-a entuziasmat ideea exercițiului. Pentru prima dată am reușit să îmi opresc nevoia de a fi permanent în control iar surpriza cea mare a venit sub forma unei îmbrățișări. Sculptorul mi-a pus propriile brațe în jurul corpului, ca și cum mă îmbrățișez singur. Dar având în vedere de faptul că am abandonat complet controlul brațelor în favoarea sculptorului, trăirea a fost, în lipsa unor cuvinte suficiente pentru a o descrie, ca și cum nu eram eu cel care mă îmbrățișa. Mai plastic vorbind, ca și cum propriul corp își îmbrățișa Eul interior.

A fost un moment intens pe care nu-l pot descrie. Sorry, dar era pur și simplu o trăire intimă. Însă vă pot pune  întrebări clarificatoare:

S-a întâmplat vreodată să vă îmbrățișeze cineva atât de profund încât v-ați simțit în acel moment total acceptați așa cum sunteți? Mai mult, iubiți necondiționat și absolut? Cine să te iubească mai mult pe tine și mai intim decât chiar tu? Câți dintre voi sunteți în război cu propriul Eu? cu propria minte? cu propriul corp? Câți vă iubiți pe voi înșivă necondiționat?

Cam așa m-am simțit eu, pentru prima dată atunci.

Nu aveam să știu în acel moment de repercursiunile pozitive din viața mea datorate acelui moment.

Tot ce am știut la finalizarea workshop-ului de Terapie prin Dans și Mișcare a fost că aveam nevoie de contact emoțional cu oamenii mai mult ca oricând. Că aveam nevoie să renunț la totalitarismul rațiunii și să înceapă epoca emoțiilor și a afectului. Și sunt conștient că acest pas a fost vital pentru viitoare carieră de psihoterapeut.

Irina Tepuru a fost magnifică ca persoană și ca terapeut. În nici un moment nu m-am simțit judecat de ea. A fost suportivă și încurajatoare.

Ce a urmat în următoarele zile dupa acel modul de terapie?

Aproximativ 7 zile caracterizate printr-o dezorientare completă, în care am realizat cât de săracă este cu adevărat viața mea. Știam că nu vroiam să fie acel weekend un simplu episod din viața mea. Știam că aveam nevoie să îl înțeleg și să îl integrez ca un nou stil de viață.

Pe scurt, m-a îmbogățit emoțional. A dat culoare vieții și da, m-a redefinit sau mai bine spus, m-am redescoperit. Sau cel puțin am făcut primul pas.

Au trecut patru luni de la acel workshop. Patru luni caracterizate prin schimbări majore despre care voi scrie în următoarele capitole din secțiunea Capitole din viață de pe acest blog.

Acum, nu știu sub ce formă a ajuns acest mesaj la voi. Sunt conștient că citind aceste rânduri indirect m-ați însoțit în poveste. Însă eu îmi doresc mult mai mult de atât pentru voi.

Este pentru prima dată când pe blogul meu personal recomand o anumită activitate în care nu sunt eu direct implicat ca și coordonator. Nu am scris acest capitol din viața mea pentru scopuri comerciale. Am fost sincer în această împărtășire și vreau să realizați cât de sărace sau ignorate ne sunt, uneori, viețile noastre emoționale.

Prin urmare, vă anunț că următorul workshop de Terapie prin Dans și Mișcare în Timișoara va avea loc în 18-19 Martie (la care eu deja m-am înscris).

Vreau cu această ocazie să vă informez de el și să decideți și voi dacă merită să gustați din altceva ce viața vă poate oferi. Una mult mai savuroasă și emoțională.

Detaliile le găsiți aici:

https://www.facebook.com/events/1522907427749770

sau puteți să îmi scrieți pe blog sau în formularul de contact dacă aveți nevoie de informații suplimentare.

Vă mulțumesc pentru aceste prețioase minute dedicate articolului și ne auzim în curând cu Capitolul II.

Comments

comments

Leave a Reply