Basme, legende, mituri și scenarii

      No Comments on Basme, legende, mituri și scenarii

Care a fost basmul tău favorit în copilărie? Sau desenele animat favorit? Poate te atrage un anumit mit?

Este frumos să ne imaginăm că trăim într-o asemenea lume magică, nu ?

Ce ai spune dacă orice poveste, basm, desene sau mit de care ai văzut sau auzit vreodată izvorăște dintr-un adevăr?

Nu afirm eu acest lucru ci psihologi cu mulți ani de experiență în spate. De curând m-am convins și eu de acest lucru.

Pe de o parte este cât se poate de clar, poveștile noi le inventăm și prin urmare tot noi trebuie să fi extras inspirația de undeva, probabil din experiența personală.

Pe de altă parte sunt mituri și legende care sunt atât de “bătrâne” încât pare greu de crezut că pot avea o legătură cu experiențele de zi cu zi. Totuși vorbim de o altă societate, de un alt tip de gândire dar acest lucru se pare că nu poate schimba în esență cine suntem noi, chiar dacă trec sute sau mii de ani.

Fie că vorbim de mituri ca: Europa, Sisif, Tantal etc, sau basme ca: Frumoasa din Pădurea Adormită, Cenușăreasa, Scufița Roșie ori desene animate ca: Tom și Jerry, Scooby-Doo, The Flintstones etc. în toate se poate găsi, limpede, un mesaj ascuns, o realitate din prezent.

Mulți psihologi renumiți și-au dedicat o parte din munca lor studiului acestor povești: Freud este cunoscut ca fiind printre primii care au găsit o corelație între mituri, povești și realitatea de acum: tragedia Oedip rege, Hamlet etc; dar nu doar el. Carl Gustav Jung, Karl Abraham, Eric Berne etc de asemenea.

Acum vreau să mă opresc la ultimul menționat, Eric Berne, fondatorul Analizei Tranzacționale ( o școală/un curent în psihologie cu o formă particulară de psihoterapie). Recent am citit cartea scrisă de el intitulată “Ce spui după Bună Ziua?“(aceasta este sursa bibliografică pentru acest articol).

Este o carte despre destinul și evoluția umană în baza teoriei analizei tranzacționale.

În ea se vorbește foarte mult despre scenarii de viață. Cum de mici copii părinții ne “programează” cum să ne trăim viața, aceștia la rândul lor preluând modelul de la părinții lor și tot așa transgenerațional. Desigur acest scenariu poate fi rupt dar nu intru în detalii. Este material pentru un alt articol.

Unul dintre lucrurile care m-au surprins  în teoriile sale, este faptul că explică foarte clar cum miturile și basmele sunt de fapt situații cât se poate de întâlnite în viețile noastre.

Dacă vă vine să credeți sau nu, de exemplu, basmul Scufița Roșie printre altele prezintă și realitatea când într-o anumită familie bunicul abuzează nepoata, el devenind “lupul cel rău”. Mai surpinzător este faptul că Eric Berne și alți colegi de-a lui au avut în practica privată cazuri de fete abuzate de bunici care iubeau și se îmbrăcau des în culoarea roșie.

Alt exemplu este basmul Frumoasa din Pădurea Adormită, acesta reprezentând fetele sau chiar și băieții care datorită unor directive primite de la părinți când au fost mici, așteaptă o eternitate să găsească partenerul potrivit. În alte cuvinte ei adorm și așteaptă doar că față de basm timpul trece iar organismul îmbătrânește. Prin urmare ori nu vor găsi niciodată ori vor găsi la un moment dat partenerul/a, însă nu poate fi vorba despre o dragoste ca în tinerețe sau ca în basm.

Exemplele de mai sus sunt din experiența clinică al lui Eric Berne.

Desigur, nu este greu să ne imaginăm cum desene simple ca Tom și Jerry transmit mesajul de a fi un luptător dar de asemenea și faptul că oricând în viață poți deveni șoarecele care va fi veșnic în primejdie de pisică: stat, infractori, șefi etc.

Mergând mai departe pe linia cărții, vreau să vă dau câteva exemple de scenarii de viață cu analogii din mituri, așa cum Eric Berne le-a înțeles și scris. Doresc să menționez că pentru a înțelege mai bine anumite pasaje, Eric Berne a teoretizat că Eu-l nostru este împărțit în 3 ipostaze principale: Eu-l de Copil, Eu-l de Adult și Eu-l de Părinte:

1. Mitul lui Tantal – regele Lidiei care a furat nectarul și ambrozia zeilor spre a le dărui muritorilor.

“A fost condamnat să sufere veșnic de foame și de sete aflându-se la un pas de hrană și apă, dar fără a mai mânca și bea vreodată. Oamenilor cu astfel de scenarii, părinții le-au interzis să facă lucrurile pe care și le-au dorit cel mai mult, așa că-și petrec viața chinuiți și înconjurați de tentații. Se supun blestemului Părintelui deoarece Copilul din ei se teme de lucrurile pe care și le doresc cel mai mult așa că,la drept vorbind, se chinuie singuri.”

2. Mitul Arahneei

“Care a îndrăznit s-o provoace pe zeița Minerva la întrecere în arta țesutului și, ca pedeapsă, a fost transformată în păianjen și condamnată să-și petreacă tot timpul țesându-și pânza. Astfel de scenarii vin din partea părinților răutăcioși, care spun : Dacă ăsta e lucrul pe care ți-l dorești, n-ai decât să-ți petreci toată viața făcându-l.”

3. Mitul lui Iason

“..urmează povestea lui Iason, căruia i s-a spus că nu poate deveni rege înainte de a îndeplini anumite sarcini. Și-a primit recompensa la timpul potrivit și a trăit zece ani fericiți”.( ce vrea să spună aici, este că uneori părinții sau cei care au grijă de tine când ești mic, inoculează ideea că nu poți fi fericit și împlinit până nu atingi un anumit obiectiv impus de ei. De obicei acest “obiectiv” este atins în ultima etapă de viață a copilului)

4. Mitul lui Damocles

“Lui i s-a permis să se bucure de fericirea de a fi rege, până când a observat că deasupra capului său atârnă o sabie agățată de un singur fir de păr de cal. Motto-ul scenariilor “După” spune: Poți să te bucuri o vreme, dar după acea vor începe necazurile”.(frecvent, dar nu numai, se poate găsi acest lucru la frica transmisă fetei de mamă la ce o va aștepta când va avea copilul ei, casa ei etc.)

5. Mitul lui Sisif

“El a fost condamnat să împingă în sus pe panta unui deal un bolovan greu; chiar în clipa când era gata să ajungă în vârf, piatra se rostogolea la vale, așa că trebuia s-o ia de la început. E un scenariu clasic de tipul “Cât pe ce să reușesc.”” ( acest lucru apare des când există de la părinți sau cei care au crescut copilul o directivă de genul: “Să ajungi mare dar ai grijă să nu greșești”, sau “Fi puternic dar nu reuși”. De obicei Sisif-iștii sunt cei care renunță în ultima sută de metri indiferent de cât s-au chinuit să ajungă până în acel moment).

Acestea au fost doar câteva exemple. În carte sunt mult mai multe și basme mult mai în detaliu analizate.

Acum, nu vă sfătuiesc neapărat să citiți cartea aceasta deoarece și eu am găsit-o puțin dificilă deși am o bază solidă în domeniu. Sunt multe alte cărți despre analiza tranzacțională care abordează problematica mult mai ușor. O recenzie completă a cărții “Ce spui după Bună Ziua” voi scrie în următoarele zile, urmăriți site-ul GoodRead.ro sau rubrica mea de bibliografie unde veți găsi link-ul direct la recenzie.

La sfârșit vin cu un exercițiu și un video scurt despre povești, spusă impecabil de Jason Silva.

Exercițiu constă în următoarea întrebare: Care a fost basmul tău/povestea ta/mitul tău/legenda ta/ desenele animat preferat/ă? O dată stabilit acest lucru, încearcă să vezi dacă nu cumva viața ta este într-o anumită măsură ghidată de firul narativ al poveștii. Spor la introspecție!

Și acum video-ul:

Comments

comments

Leave a Reply