Avem fiecare un Destin?

      No Comments on Avem fiecare un Destin?

Avem fiecare un Destin?

DESTÍN, destine, s. n. 1. Soartă, viitor. 2. Forță sau voință supranaturală despre care se crede că hotărăște în mod fatal și irevocabil tot ce se petrece în viața omului; fatalitate. – Din fr. destin.

Tu ce crezi? Ai un destin sau nu?

Îmi plac subiectele controversate. Îți pun multe semne de întrebare și cumva te forțează să explorezi în continuare complexitatea vieții. Răspunsurile sunt multiple. Paleta de argumente pro sau contra sunt vaste și întotdeauna rămânem cu mai multe nelămuriri.

Ce cred eu?

De-a lungul timpului viziunea mea cu privire la conceptul destin a suferit multe transformări. (cum de altfel este și normal odată cu acumularea de informații și dezvoltarea psihică)

Când eram mic țin minte mi se spunea că Dumnezeu are o carte unde scrie numele fiecăruia dintre noi precum și ce urmează să facem sau să ni se întâmple în viață. Pentru o vârstă fragedă această poveste/ipoteză mă mulțumea. În fond cine eram eu să pun sub semnul întrebării cele spuse de marile puteri.

Încet, încet, am crescut iar întrebarea de ce?, cum? au început să apară. Odată cu trecerea timpului această poveste cu marea carte s-a prăbușit. Epoca rațiunii absolute, specifice vârstei, începuse.

Nu găseam logica în această idee a divinității iar lucrurile pe care le observam nu le înțelegeam la nivel rațional. Destinul pentru mine părea atunci doar un mod prin care unii se justifică. El nu există, doar în povești.

În prezent, conceptul destin a primit pentru mine o totală altă conotație. Deși partea rațională din mine încă dețină o mare parte din putere, Psihologia mi-a dat imboldul să mă uit în afara cutiei.

Să mă fac înțeles din start. Tot nu cred că destinul există. Cel puțin nu în modul tradițional de a-l vedea. Faptul că pentru mine însuși ideea de divinitate a suferit schimbări profunde era clar că și destinul care este legat strâns de această noțiune a urmat.

Pot spune că acest cuvânt divinitate pentru mine s-a metamorfozat în spiritualitate. Drept urmare destinul s-a transformat în karma. ( articolul scris de mine despre karma găsiți aici)

Pentru fiecare acțiune există o reacțiune, indiferent de ce natură este ea, prin urmare destinul este rezultatul unei acțiuni, unui gând, unei emoții simțite într-un moment dat. ( această idee care mi-am format-o pe cont propriu am regăsit-o în video-ul care îl voi posta mai jos)

Nu cred că suntem predestinați pentru un anumit viitor. Însă toată energie pe care o îndreptăm spre ceva specific va determina un viitor care nu este nici sigur nici nesigur în totalitate.

Putem ușor să picăm în capcane psihologice. Să zicem că o persoană merge la facultatea de fizică. Este lăudat că va fi un mare fizician. Destinul său este să descopere legi noi. Totul bine și frumos până când, să zicem, respectiva persoană realizează că de fapt i-ar plăcea să facă chimie. Termină sau nu facultatea de fizică și se pune pe cea de chimie. Cu timpul termină, se lansează pe domeniul chimiei și ajunge un chimist recunoscut internațional. Marea majoritatea a lumii care nu l-a cunoscut la începutul facultății de fizică va spune că a fost destinul lui să fie un mare chimist. Poate chiar și cei care au spus inițial acest lucru și-au schimbat opinia. Însă este foarte important să nu uităm că nu cu mult timp în urmă au spus că destinul său este să fie un mare fizician. Acum, aceste persoane care au fost nevoite să își găsească o explicație la cele întâmplate, existând o disonanță cognitivă ( disconfort psihic care apare atunci când două idei simultane se contrazic sau anulează reciproc), au redefinit situația și viitorul spunând că de fapt nu acela era destinul ci acesta de chimist.

Observați ce ușor ne jucăm cu mintea noatră? Destinul, dacă suntem atenți, devine produsul final. Indiferent ce se întâmplă, de rezultat, putem spune atunci, la sfârșit că acesta a fost destinul. Ne jucăm destul de ușor cu acest concept foarte subiectiv în esență.

Exemple sunt multe. Chiar și în viața ta sunt sigur că ai crezut că ești destinat pentru ceva anume și dintr-o dată, pe măsură ce te cunoști mai bine, prioritățile se schimbă iar așa zisul destin suferă modificări. Într-un final se va îndeplini căci așa a fost să fie, nu?

Una dintre părerile mele la nivel rațional este că dacă acceptăm orice situație care are loc în viața noastră, fie ea pozitivă sau negativă, de fapt ne deschidem mintea pentru a vedea toate laturile ei. Acceptând toate laturile putem extrage lecția sau lecțiile de acolo, drept urmare, acel lucru nu trebuia să se întâmple în mod obligatoriu dictat de destin. Ci s-a întâmplat din cauză unor factori iar eu acum am de ales cum o percep: ca un învățăcel sau ca o victimă.

Destinul este doar un mod de a ne apăra de necunoscut, de frica că nu facem față. Putem face față și totul va fi bine cât timp vrem să fie.

Ok. Poate nu cred în destin așa cum spune formula tradiției și tocmai am expus o părere rațională. Acum câțiva ani poate doar așa aș fi gândit. Acum sunt deschis la o altă latură a mea până acum puțin explorată: spiritualitatea.

Nu am o definiție clară ce înseamnă pentru mine cuvântul spiritualitate dar știu că sunt tot mai deschis din acest punct de vedere. Cred că este o ultimă barieră care trebuie descoperită în dezvoltarea mea individuală, cel puțin la această vârstă.

Din acest punct de vedere, cred că destinul este nu atât finalul ci un continuum. Este un mod de a exprima o formă de interconectivitate pe care îl avem între noi și mediul înconjurător. Nu știu exact cum să descriu pentru că nu pot încă să îi dau o formă, să verbalizez trăirea sau afectul. (asemănător cu limbajul nonverbal care evocă o trăire dar nu poate fi redată în cuvinte). Pentru a ilustra într-un mod cât se poate de fidel aceast aspect vă spun pe scurt un mit: mitul chinezesc despre firul roșu.

Mitul chinezesc despre firul roșu spune că suntem legați de picior cu un fir roșu. Acest fir este legat la celălalt capăt de alte persoane care sunt importante pentru tine. Mai exact de esența lor existențială deoarece indiferent de timp, loc și spațiu, acele persoane se vor găsi și vor ști că există ceva mai mult. Acest fir se poate întinde, răsuci dar niciodată rupe.

În mit se face referire la persoanele recunoscute în partea occidentală ca androgine sau suflete-pereche. Eu merg mai departe și cred că face referire la o legătură dintre esența ta și a celei din jurul tău, fie ea o altă persoană, un loc, un anumit timp, spațiu etc.

Suntem legați la un nivel inconștient. Interesant că am vrut de ceva timp să scriu un articol despre destin și uite că acum 2 zile am participat la un curs de psihologie transpersonală la doamna profesor dr. emerit Anca Munteanu care ne vorbea despre conceptul de sincronicitate al lui Jung.

Sincronicitatea este, conform cursului doamnei Munteanu, acea situația când o trăire interioară ( să spunem de singurătate) corespunde unei trăiri exterioare ( apare o persoană foarte specială pentru tine pe care nu a-i mai văzut-o de un timp îndelungat). Sunt acele lucruri pe care popular le numim coincidențe.

Indiferent cum îi spunem: destin, sincronicitate, mitul firului roșu, ceva există pe care nu putem ușor înțelege. Dar cât timp vom folosi cuvântul destin sub această formă din dicționar, eu cred că ne limităm și chiar îngustăm viziunea despre lume. Poate în fond este doar o chestiune de conceptualizare.

Acestea ar fi pentru mine, pe scurt, și pentru moment, părerea mea despre destin. Sunt sigur că pe viitor această viziune va suferi și ea modificări dar un lucru este sigur pentru mine. Viața noastră nu este scrisă de cineva sau pur și simplu clară de la început fără liberul arbitru. Eu cred că suntem ființe libere în interior, singurul loc unde putem fi cu adevărat astfel. Putem transcende orice dacă suntem deschiși, iar pentru acest lucru trebuie să ieșim din parametrii noștrii normali de gândire.

Mi-a plăcea să aud și părerile voastre. Este o temă complexă și controversată și prin urmare mi-ar plăcea să văd mai multe puncte de vedere.

Și la sfârșit două video-uri interesante.

Vă mulțumesc!

Comments

comments

Leave a Reply